Praful
universului se așează uniform în calea lor. Rămășițele celor mai onorabili le
spun celor din urmă cine sunt.
Copacii
admiră lumina lunii în gerul cumplit, suspinând de emoții.
Stelele se
aprind pentru minile iluminate, care se sting, după aceea dispar. Direcțiile
lor converg în centrii necunoscuți ai timpului, în esentele infinitului sursei.
Pe Terra Nullius e Viață!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu