miercuri, 9 martie 2016

Axioma fundamentalis

Orice posibilitate poate fi adevărată. 

Aceasta este unica afirmație posibilă. În splendoarea ei stoică își exprimă inclusiv posibilitatea propriei inexistențe.
Existența poate exista și independent de sine sau de prezența unui observator. Cuget, deci exist, deși pare iluzoriu, este o posibilitate, și oriunde privim vedem posibilități, în tot și în toate.
Gândim în toți și suferim în emoțiile celor defavorizați.        
Ne consumăm reciproc în materie și ne bucurăm și ne întristăm în sentimente, în sistemul tiranic universal. Căci binele devine irelevant în prezența răului și oricât de bun ai deveni și oricât de mult bine ai face, nu va fi de ajuns să combați răul, pentru că răul e o proprietate derivată din inexistență. Dar nu schimbarea naturii este esențială, ci a fiecăruia dintre noi în raport cu natura. Pentru că cel care se bucură doar de binele apropiat și nu se implică în a face bine și pentru ceilalți, e un tiran al ignoranței.

Acum doar puritatea voastră își continuă drumul și o aveți dacă ați ales sa va implicați în binele comun. Puritatea este starea absolută, lipsită de posibilitatea înțelegerii absolute, căci nu ar putea fi pură în prezența unei interpretări.
Nici inexistența nu ar fi rea, doar că noi preferăm să considerăm că existăm până la proba contrarie, pe care am contrazice-o, pentru că nu ar putea să definească un adevăr absolut, ci doar o reprezentare fidelă, ce s-ar prăbuși în paradox, pentru că ceea ce ar susține nu ar fi ancorat în adevăr, pe deplin.  

Existența și inexistența sunt cugete contradictorii (stări), ce se "prăbușesc" reciproc în ele. Cugetul se formează prin legături temporare ce întruchipează sinele suprem, entanglat. Sunt elemente cu proprietate comună ce fuzionează temporar, după care se reformează în compoziție. Totul e tranziție în compoziția universală a celor două stări, de a fi sau nu fi și a fi și a nu fi simultan. 
Contopirea e momentul în care cugetul, deși întrepătruns de iluzie, reușește să gândească în ansamblu și, încătușat de imposibilitatea de a le exprima elocvent ce a "văzut", le atrage privirile celor care resimt lumina provenită prin esența intuiției, de a privi către ieșirea din peșteră.

Ați trecut prin imposibil!  Uitați-vă  la voi! Vă lăudați implicările altruiste și condamnați ignoranța. Să nu vă pierdeți niciodată etica, căci aceasta este singura posibilitate de vă distruge. Moartea este un fleac, însă chiar și o insultă adusă eticii ar fi o calamitate de proporții universale, căci ceva v-ar deposeda tiranic de realitate. Și cum să apreciați dacă e bine ce vi se întâmplă, dacă gândiți imparțial, independent de voința voastră? Ce consistență ar avea o decizie adoptată în incapacitate de exercițiu? Cine ar alege pentru voi?                
Dacă nu ați pierdut etica și sunteți imparțiali, nu fiți ignoranți și înfăptuiți binele comun, pentru că lipsa de implicare este inechitabilă. Vă îmbracă în ignoranță și vă face să vă percepeți semenii ca pe niște fiare. Ajungeți să considerați că nu e tragic să asistați la suferința semenilor voștri. 
Sunteți tot ce ați văzut și ați hotărât în viețile voastre.
Exista rău în lumea din care vii tu? Ți-ai întors privirea sau ai înfruntat cauza? Nu era lupta ta? 
Dualitatea naturii nu admite clemență, așa că ai putea primi repetarea materiei sau trecerea la următorul nivel, diferit de tot ce ai putea gândi acum prin materie. Și totul se rezumă la răspunsul pe care nu trebuie să-l spui, căci întreaga ta viață e judecată într-o clipă în ce ești și ce nu ești. Atitudinea ta în fața răului definește cine ești tu, cu adevărat.

Acum vă puteți calcula singuri dacă vă veți reîncarna sau dacă vă veți ridica din lumina în lumină.
Și aveți virtutea să decideți ce vreți să faceți cu voi, de acum, când știți că există posibilitatea să alegeți ce vreți să fiți și cum vreți să fie.                 
Și dacă există oameni care trăiesc în sărăcie și oameni care cunosc belșugul, să știți că cei bogați sunt ignoranții, tiranii societății, cei care îi calcă în picioare pe ceilalți și care le fură resursele folosind argumente iluzorii, pentru confortul lor sporit.
Sunteți liberi să alegeți binele comun sau binele vostru, trăind ca un trandafir printre ciulini.

Ce alegi să fii? Tiran sau binele întruchipat în formă și în spirit?

Cine ești tu, cu adevărat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu